Supradoza de vise!

Sunt zambet si lacrima pe acelasi obraz, imi doresc mai mult, dar sunt inchisa intr-un oras care nu iti ofera prea multe posibilitati. Imi doresc sa evadez din aceasta nemiloasa rutina, care efectiv ma depaseste. Sunt increzatoare in propriile forte si sunt sigura ca pot mai mult decat atat. Visez... visez la lucruri care probabil niciodata nu se vor implini. Visez ca locuiesc intr-un oras mare si aglomerat in care am un apartament micut, decorat cu mult bun gust si ghiciti ce? Este al meu, al nostru. Este cuibusorul nostru de nebunii, iubire. Dimineata, luam impreuna micul dejun, zambim, suntem bine dispusi desi, intr-o jumatate de ora trebuie sa fim la serviciu. Imi ador locul de munca. Este un job pe care orice persoana si l-ar dori. O atmosfera placuta, degajata si prietenoasa. In fiecare zi cunosti persoane noi, persoane absolut minunate.  O alta zi petrecuta la cumparaturi, pantofi, rochii, bluze, accesorii, absolut tot ce ti-ai putea dori. O zi perfecta incheiata intr-un club nou cu muzica buna si dji renumiti, cocktailuri, prieteni si multa, multa distractie!  Dintr-o data suna ceasul. Este alarma mea care ma trezeste in fiecare dimineata. Trebuie sa ma trezesc sa plec la facultate. A fost doar un vis. Un vis ce putea deveni realitate, daca lucrurile stateau putin diferit. Sunt constienta ca este mult de munca pentru a ajunge acolo unde imi doresc, dar orice efort, oricat de mare ar fi merita toata munca depusa.

Se spune ca sunt vise si ca nu pot fi atinse,

Sunt primele ce lovesc,

In becurile stinse.

Dar si ganduri s-aprinse,

Cand te trezesti cu ele-n gand,

S-apoi le vizualizezi,

Din nou, rand pe rand.

Se spune ca visezi,

Daca stai si-ti imaginezi,

Ca esti altfel decat ceilalti,

Dar nu poti sa crezi.

Continua sa lupti,

Altfel imi vei da dreptate,

Vei bea intins pe spate,

Cu gandul la vise spulberate...