Sinceritate!?

  Stateam astazi si ma gandeam, ce s-ar intampla daca am fi tot timpul sinceri. Sa spunem tot ce ne deranjeaza, tot ce vrem sau nu vrem sa facem, sa refuzam un lucru cand nu avem dispozitia necesara sa il facem, dar pe care de cele mai multe ori il acceptam din politete. Oare politetea este motivul nesinceritatii? sau poate este de vina curajul. De cele mai multe ori si curajul ne impiedica sa spunem lucrurilor pe nume. Preferam sa tacem sau sa spunem ceea ce vor ceilalti sa auda ca raspuns din partea noastra pentru a nu-i supara sau pentru a nu parea lipsiti de bun simt. Oare am fi catalogati ca fiind rautaciosi? Probabil ca DA! Si totusi, cat de departe am fi dispusi sa mergem cu sinceritatea? Pe cat de mult ne dorim sa avem parte de ea, pe atat de mult o ocolim de cate ori suntem pusi in situatia de a ne-o exprima. Uneori alegem sa tacem in loc sa spunem ce credem, deoarece ne temem sa nu facem vreo gafa, pe care mai tarziu am putea-o regreta.
  Cu cine ne permitem sa fim cat se poate de sinceri?
Cu iubitul - In timp ce ma documentam pe aceasta tema, am gasit intr-un articol despre un studiu  britanic care atesta ca barbatii mint de doua ori mai mult decat femeile. Se pare ca barbatii nu pun atat de multe întrebari ale caror raspunsuri necesita un raspuns diplomatic care ascunde un adevar deranjant. Bine cunoscuta intrebare ,,Iubitule, m-am ingrasat?" este exemplul cel mai bun. Clar, daca iubitul raspunde cu da, la aceasta intrebare, iubita se va supara si cel mai probabil se va ajunge la cearta. Astfel barbatii au invatat lectia si de cele mai multe ori evita raspunsul dureros.


Cu prietenii foarte apropiati - Desi, chiar si cu acestia uneori adevarul este deranjant. Imi permit cu anumiti prieteni sa fiu sincera, chiar si cand adevarul este deranjant. De ce imi permit acest lucru? Mi-l permit pentru ca la randul meu si eu imi doresc acest lucru de ei. Prefer sa fie ei cei care imi spun un adevarul decat niste straini.


Familia - Ei bine, cu familia este cu totul alta treaba. Aici trebuie sa inveti sa le spui adevarul. Sa gasesti un echilibru intre a-ti proteja parintii si a-i educa sa te accepte asa cum esti (Carmen Modoveanu). Trebuie sa le spui parintilor adevaruri pe care ei le pot accepta, numai asa ei te pot intelege si pot avea incredere in tine.


Cu noi insine - Daca cu restul lumii avem retineri cand vine vorba de sinceritate, cu noi nu trebuie sa avem nici una. Trebuie sa ne fim in stare sa vedem realitatea despre noi, care poate uneori nu este atat de roz precum o vad ceilalti. Desi nu pare, sinceritatea cu noi insine este un lucru foarte complicat. De cate ori, nu am dat vina pe altcineva in probleme in care noi eram de vina, dar pur si simplu refuzam sa acceptam acest lucru.
 
In concluzie, sinceritatea este buna atunci cand este folosita cu tact, calm si bineinteles putina viclenie.